„... Voi sunteți prietenii Mei, dacă faceți ce vă poruncesc. Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu știe ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, ... ” (Ioan 15:12-17)

Zilele trecute, verificându-mi adresa de e-mail am constatat faptul că, printre altele, am primit și câteva sugestii de prietenie. Am fost creați în așa fel încât singurătatea nu ne vine bine. Fiecare din noi avem nevoie alături de persoane dragi, de prietenii sincere. Domnul Dumnezeu vine în întâmpinarea nevoilor noastre de socializare oferindu-ne prietenia Sa binecuvântată: „... Voi sunteți prietenii Mei, ... ”.

Biblia îi numește pe cei credincioși în Hristos fiii și copiii lui Dumnezeu. (Romani 8:19,1Ioan 3-1) // Domnul Isus îi identifică pe discipolii Săi ca fiind familia Sa; mama, frații și surorile Lui. (Marcu 3:35, Evrei 2:11) // În Săptămâna Mare se întâmplă ceva și mai uimitor. Inimile ucenicilor erau pline de întristare pentru că despărțirea de Domnul lor era iminentă. Dar Isus îi mângâie numindui prieteni. Când te gândești că ai de a face cu Creatorul și Susținătorul universului întreg, iar El vrea să fie prietenul tău, ești copleșit.

Cărturarul John MacArthur spune despre această realitate minunată: „Înțelesul special pe care îl implică faptul de a fi „prieteni” din Ioan 15, versetul 15, este văzut în comparație cu cel de a fi „rob” (sclav). Nemaiconsiderându-i sclavi, Isus îi ridică la poziția de prieteni. Termenul de rob sau sclav nu era neapărat o poziție rușinoasă, ci era folosit adesea cu referire la cei care Îl serveau pe Dumnezeu. De exemplu, la Moise, Iosua și David se face referire ca la niște robi ai lui Dumnezeu. În Noul Testament, apostolul Pavel, cât și Iacob considerau o onoare să fie „robi ai lui Dumnezeu”. (Tit 1:1, Iacov 1:1) Dar Isus a spus: „Totuși, am pentru voi ceva mai măreț: o relație intimă cu mine ca prieten”. În Vechiul Testament, numai Avraam a fost numit prietenul lui Dumnezeu. (Isaia 41:8) El a avut o relație unică cu Dumnezeu ca părinte al Israelului. Dar Isus conferă credincioșilor noutestamentali o intimitate unică – prietenia”.

I. CONDIȚIILE PRIETENIEI CU DUMNEZEU

Orice prietenie este condiționată de apropiere, de încredere, de simpatie. Nu poți fi prieten, nici chiar virtual, cu cineva care nu împărtășește cu tine. Există în vorbele Domnului o condiționare, un mare DACĂ: „Voi  sunteți prietenii Mei, dacă faceți ce vă poruncesc Eu”. (14) ”Secretul”  de a fi prieten cu Isus este supunerea, ascultarea. Creștinul credincios prin harul divin devine apropiat, familiar chiar, cu Dumnezeu. Nu trebuie însă uitat niciodată în relația aceasta că între noi păcătoșii și Domnul cel sfânt există o distanță foarte mare. Deaceea în legătura aceasta vom fi datori mereu cu ascultarea. „Oile Mele ascultă glasul Meu; eu le cunosc, și ele  vin după Mine”, spune Domnul Isus. (Ioan 10:27)

Ce a cerut Domnul ascultătorilor Săi pentru a le oferi prietenia? ...

a) Mai întâi, pocăință! Pocăință înseamnă schimbare, întoarcere. Omul din pricina păcatului a pierdut Edenul, rătăcind prin lume fără Dumnezeu. Astăzi, prin Domnul Isus care a murit pentru păcatele noastre, Dumnezeu este dispus să treacă cu vederea perioada de neștiință dacă omul se întoarce la El. „Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiină și porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască;” (Fapte 17:30) Pocăință înseamnă a te întoarce înapoi lângă Dumnezeu.

b) Apoi, credință! Credință înseamnă a te încrede, a te baza pe cineva. În general, nu poți dezvolta o relație de prietenie fără credință. La fel stau lucrurile și în relația omului cu Dumnezeu. Biblia spune: „Și, fără credință, este cu neputință să fim plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută”. Există în Evanghelii o relatare deosebită care scoate în evidență valoarea credinței în Domnul Isus: Pâinea vieții – Ioan 6:22-35.

Pocăința și credința sunt condițiile dintâi și indispensabile unei relații autentice cu Dumnezeu. Domnul Isus și-a început lucrarea Sa publică strigând: "S-a împlinit vremea, și Împărăția lui Dumnezeu este aproape. Pocăiți-vă și credeți în Evanghelie." (Marcu 1:14-15)

c) Să-L mărturisească! Domnul Isus cere să fie mărturisit prin botezul credinței (Marcu 16:16) și mai apoi prin transmiterea Evangheliei (Fapte 1:8). Fiul lui Dumnezeu a spus: ”... pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl va mărturisi și Fiul omului înaintea îngerilor lui Dumnezeu; dar cine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor va fi lepadat și el înaintea îngerilor lui Dumnezeu”. (Luca 12:8-9) Dacă ai obținut prietenia lui Isus cu adevărat și realizezi ce mare har ți s-a oferit, asemeni unor îndrăgostiți, nu poate exista bucurie și laudă mai mare pentru tine.

d) Să iubească! Dacă ne coborâm la textul inițial din Ioan 15 vedem că Fiul lui Dumnezeu cere insistent prietenilor Săi să iubească. De observat că Domnul nu cere să fie El iubit, ci prietenii Lui să se iubească între ei: „Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unii pe alții... ”. Știa Domnul ceva ce nouă ne scapă adesea? ... Apostolul Ioan scrie: „Dacă zice cineva: "Eu iubesc pe Dumnezeu", și urăște pe fratele său, este un mincinos; căci, cine nu iubește pe fratele său, pe care-l vede, cum poate să iubească pe Dumnezeu, pe care nu-L vede?” (1Ioan 4:20) Domnul Isus spune: „Nu este mai mare dragoste decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi” (Ioan 15:13) (Este desigur o aluzie la faptul că El urma să-și dea viața pentru ucenicii Săi, ucenici pe care iată i-a ridicat la rangul de prieteni).

II. CARACTERISTICILE PRIETENIEI CU DUMNEZEU

Ca în orice relație de prietenie autentică și relația de prietenie dintre Domnul Isus și cei credincioși are anumite caracteristici, anumite trăsături.

a) În contextul în care Domnul își oferă prietenia ucenicilor Săi, am văzut deja, Domnul vorbește despre iubire: „Aceasta este porunca Mea: să vă iubiți unii pe alții, cum v-am iubit Eu... ” (12-13,17) În lumea lui Dumnezeu trăsătura principală este dragostea altruistă, iar cei ce se alătură acestei lumi minunate nu o pot face motivați decât de iubire. (1Ioan 4:7-8)

b) Deasemeni, prietenii lui Isus, spre deosebire de ne-prieteni, cunosc adevărul divin: „... v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu”. (15) O altă trăsătură a intimității cu Dumnezeu este dată de faptul că prietenii Domnului prin Duhul Sfânt au acces la adevăr, adevăr care pentru cei care nu fac parte din poporul Domnului rămâne taină ascunsă. (1Corinteni 2:7-16)

c) Prietenii lui Isus aduc roadă: „... Eu vam ales pe voi; și v-am rânduit să mergeți și să aduceți roadă, și roada voastră să rămână, ... ” (16^a) Cuvintele acestea vin în contextul în care Domnul a vorbit despre Vier, despre viță, despre mlădițe, și despre nevoia de a rodi. (Ioan 15:1-11)

d) Și în fine, le sunt ascultate toate rugămințile: „... pentru ca orice veți cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va dea.” (16b) O caracteristică unică a celor în Hristos este îndrăzneala, îndrăzneala de a se apropia de Dumnezeu, de a-L numi Tată, și de a-I cere lucruri prin rugăciune. „Și voi n-ați primit un duh de robie, ca să mai aveți frică; ci ați primit un duh de înfiere care ne face să strigăm: "Ava! , adică: Tată!" (Romani 8:15)

CONCLUZII

Așa dar, prietenii Fiului lui Dumnezeu sunt și se cunosc prin faptul că se iubesc unii pe alții, cunosc adevărul divin, aduc roade veșnice, și primesc răspuns la rugăciunile lor.

Suflete scump, ești în căutare după iubire, adevăr, semnificație, înțelegere; apropiete de Isus, ascultă de Cuvântul Domnului, urmează-L pe Fiul lui Dumnezeu.

Despre prietenie Biblia spune: „Cine își face mulți prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ține mai mult la tine decât un frate”. (Proverbe 18:24) De aceea, „Împrietenește-te cu Dumnezeu și vei avea pace. (Iov 22:21a)